Ninge-ma Doamne

Ninge-ma Doamne
intr-o tacere amara...
cand anotimpuri cenusii
se astern peste suflet.

Ninge-ma Doamne
cat mai departe
de plansetul inimii mele...

Ninge-ma Doamne
intr-o tacere amara,
sa nu mai aud nicio clipa
cuvinte dulci
ce promit
primaveri vestejite.

Ninge-ma Doamne
cat mai aproape
de uitare,
sub zapezi ireale
din care nu se vede
vreo rana de suflet....

Ninge-ma Doamne
in umbra Ta,
macar pentru o iarna
sa intorc spatele
catre viata mea.

Nimeni

Nimeni pe strazi, intr-o lume in care nimeni nu mai priveste pe nimeni.
O lume inghetata intr-un mare nimic in care timpul nu mai stie sa ingroape uitarea.
Eu, un nimic in plus, ma revars peste strazi, caut felinare in care sa infloreasca amintirile.Am uitat ca trecutul nu vorbeste niciodata prin petale.Trecutul vorbeste prin cenusa, pe care, daca nu o arunci, te ingroapa de viu.Praf in ochi e existenta.Dar ea nu stie ca eu, demult nu mai vad prin ochi.
Nimeni mi-a spus ca undeva asteapta fericirea sa-mi dea o imbratisare straina si sa-mi sopteasca cea mai adanca tacere din lume.Nu, nu am sa plang.Lacrimile mele nu-s pentru tacere.Lacrimile mele sunt pentru cuvinte ,pentru cateva nimicuri si pentru atatia nimeni.
Acelasi nimeni mi-a spus ca undeva asteapta umbra vietii mele sa-mi dea o palma peste suflet.Si din aceasta lovitura sa-mi scuture in neant toate lacrimile neplanse.
Nu, nu am sa rad.Zambetele mele inca nu au invatat cum e cu lumea inghetata.
Am inceput sa cred in nimic si in punctele lui de suspensie.
Cel mai periculos din nimic e umbra sa unde e totul stand cu spatele.

Undeva...

Undeva sus mi-e scris ceva.Cateva cuvinte simple pe care nu le-am citit.
Undeva jos sunt firimituri de tacere.Cateva lacrimi, printre ele, pe care nu le-am dorit.
Undeva la mijloc e sufletul meu.Cateva clipe au fost de ajuns sa inchida ochii pentru a iubi o eternitate…

Nu vreau sa inteleg...

Nu vreau sa inteleg viata si drumul ei sinuos.Nu vreau sa inteleg de ce…
Misterul e farmecul existentei, floarea mirifica ce nu se ofileste, floarea pe care nu o pot privi in timp ce respir.Parfumul ei ma poarta pe drumurile vietii.Undeva sus mi-e scris ceva.Cateva cuvinte, prea simple, scrise chiar de mine intr-un episod ce astazi nu mi-l amintesc.
Nu vreau sa inteleg ,,de ce,,-ul incoltit in multe din intrebarile mele.
Nu vreau sa inteleg misterul.Nu ma doare daca dincolo de el, sensurile lipsesc.
Dar nu pot nega ca viata doare, pur si simplu, intamplarea de a fi si a respira fiecare clipa stiind ca incet dar sigur cade o frunza din tine si nimic nu o poate lipsi inapoi.Viata doare intr-un fel dulce-amar ce te face sa o iubesti oricum ar fi pentru ca ea este o fereastra pentru suflet…
Nu vreau sa inteleg de ce iubirea e singura putere adevarata a sufletului de a prinde aripi.De ce iubirea topeste, striveste, ucide, renaste fiinta si-i da o alta pereche de ochi sa vada cealalta culoare a luminii.
Nu vreau sa inteleg de ce lucrurile nu pot fi schimbate, de ce timpul nu se mai intoarce si de ce amintirile nu pot fi sterse.
Candva, un ochi strain din mine a privit o petala de floare….
Astazi vreau sa uit culoarea ei, nu vreau sa inteleg nimic…
Si din acest nimic sa pot deschide ochii larg spre curcubeul existentei.

Amintiri

Amintirile sunt cuvintele din trecut ce vorbesc in prezent prin taceri.
Sufletul ramane mut si asculta.
Amintirea ramane aceeasi.Doar sufletul o priveste din anotimpuri diferite.

Timpul e intre noi

Timpul e intre noi,
ne vorbeste despre
eternitatea clipei,
despre moarte si viata
intr-un singur cuvant.

Timpul e intre noi
si ticaie la marginea noastra
dar ecoul sau
se stinge
in adancul sufletului,
incet,
mult prea incet
pentru simturile noastre...

Timpul e intre noi mereu,
prieten si dusman,
intelept si viclean,
alb si negru,
putin si mult...

Timpul e intre noi
mereu stinge si aprinde ceva...
Niciodata nu va prinde iubirea...
ea va fi intotdeauna inaintea lui
cu o clipa...

Noiembrie gri

Noiembrie isi presara
scari mici si inghetate
peste mii de frunze,
uscate, topite
pe margine de suflet uscat.

Unde e primavara sa vada
ce a mai ramas din ea,
unde sunt mugurii
sa-i dea sufletului meu
un pic de verde…

Un pic de verde pentru
forma inimii mele
prinsa intre alb si negru…